his failing romance

even if they had passed

two thousand years

or even more

it doesn’t matter

for even though you’ve known her

for a few years

you’ve never truly met her

 

she always thought of different notions

her vision of a future that will never disappear

despre femei și alte baliverne


Am dat de un articolaș pe Adevărul despre “sfaturi ale duhovnicilor români pt. femei” sau ceva de tipul acesta și am urmat link-ul mai mult din dorința de a mă amuza, chiar dacă știam că mă expuneam unui risc… Mi l-am asumat. Evident, m-am enervat puțin. Culmea, nu pentru că am citit diverse aberații pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii. Ce m-a enervat a fost mai degrabă faptul că diverși cred că au autoritate în “problema” femeilor. Continue reading

povestea despre sine

Mi-e frică să nu mă trădez, dar e inevitabil, pentru că existența nu poate fi măsurată prin unghiul unei unități conceptuale care nu există: perfecțiunea. Sau poate că nu asta e miza. Poate că povestea despre sine nu trebuie să fie făcută din bucăți care se leagă perfect (în orice caz, nici nu poate fi vorba despre asumarea unei existențe perfecte, ci doar despre raportarea la modul în care se leagă evenimentele, întâmplările, și celelalte în existența cuiva). Dar, cum spuneam, poate (și cel mai probabil) nu-i ăsta cuvântul potrivit. Este vorba mai degrabă de consecvență, de continuitate, de consistență. Ceva ce s-ar putea să facă povestea despre sine nu doar să aibă sens, ci să fie cu adevărat o poveste despre sine. Continue reading

tunsul la zero si reactiile post-factum

În următorul post voi vorbi despre o recentă experiență  în ceea ce privește tunsul la zero și diverse reacții avute în urma evenimentului. Vorbesc haotic, nu există nici o ordine, e aproape intenționat tot procesul -poate voi reveni asupra subiectului la un moment dat. Ceva este de reținut, poate mai mult decât altele, reacțiile acestea la diverse lucruri care nu prea au importanță (ca de ex. tunsul la zero la femei) ar trebui îndreptate în direcția unor lucruri care contează (vezi corupția, does it ring a frigging bell?) Dar, până mai încolo, să vedem despre ce e vorba.

Pe la sfârșitul anului I de facultate, m-am gândit la și am făcut ceva ce mi-am dorit întotdeauna să fac. M-am tuns la zero (sau, în orice caz, foarte aproape de zero). N-am fost, probabil, foarte conștientă de reacțiile tuturor în acea vreme. Nu că m-ar fi interesat sau că m-ar interesa într-un mod (prea) profund ipostaza. În orice caz, m-am trezit într-o dimineață și mi-am zis, „vreau să dau jos tot părul ăsta” și, înainte să fi început primul curs/seminar pe ziua aceea, mă tunsesem deja pe cât de scurt s-a îndurat să mă tundă frizerul și-am ajuns să mă bucur de una dintre cele mai frumoase senzați experimentate până atunci. N-are rost să vorbesc acum despre situații atât de ‘trecute’. Asta se întâmpla prin iunie 2013, dacă-mi amintesc bine. În caz că cei care ați m ai avut ocazia să vizitați blogul ocazional nu v-ați lămurit foarte bine în această privință încă, eu aparțin genului feminin. Cu alte cuvinte, ca femeie, m-am dus și m-am ras în cap la vreo douăzeci de ani  sau așa. Acum, la aproape 23 de ani (fără o lună) m-am ras din nou în cap. Nu cu 3-4-5 cum am făcut-o data trecută, când omul care m-a tuns n-a avut curajul să ajungă până la scalp (cum s-ar spune, no pun intended), ci un zero pe cât de zero posibil.

Continue reading

zborul unei frunze de toamna

[din 2015; nu e povestioara mea preferată, dar am zis că-i șade mai bine aici decât ruginită într-un folder pe care s-ar putea să nu-l mai vizitez niciodată]

Mă aflam singur într-un loc în care nu mai fusesem niciodată. Existența mi-o măsuram prin vizorul unui binoclu cu care observam zborul și căderea unei frunze de toamnă îngălbenite. Nu voiam să-mi asemăn existența cu o frunză de banan care se putrezește fără să cadă, chiar dacă comparația lui Osamu Dazai este fenomenală (sau poate tocmai de aceea). Îmi măsor viața din perspectiva căderii unei frunze de toamnă pentru că o vreau în mișcare, fie ea și trecătoare, fie ea tragică, fie chiar și plictisitoare, dar existentă și într-un zbor, fie zborul chiar o cădere. Cel puțin așa vreau să cred -că fiind în orice loc din această lume, voi rămâne o frunză care, chiar abătându-se de la drum, nu-și va elimina zborul și căderea din sistem. Îmi imaginez ce impact ar avea aceste cuvinte asupra celor din jurul meu -dacă aș îndrăzni să împart asemenea gânduri cu ei. Nu o fac -nu pentru că mi-e teamă de o posibilă neînțelegere (fiind, de altfel, sigur de ea), ci pentru că această revelație îmi aparține și trebuie să-mi aparțină doar mie. Altfel, nu-și merită statutul de revelație. Continue reading

fragmente din sesiune

scoala-te-ca-suna-ceasul_poze_haioase_prietenas.ro_1-600x450Nu am mai scris de mult. Nu îmi place să mă justfic… cineva-mi zicea zilele trecute că dacă găsești scuze pentru ceva, înseamnă că nu îți dorești cu adevărat să-l faci. Într-o bună măsură, asta s-ar putea să fie destul de corect. Pe de altă parte, ne învârtim într-un univers aproape ideal când spunem aceasta. Da, desigur, e ușor să zici, ”nu vreau să aduc scuze, pur și simplu, se pare, nu sunt pregătită să îmi asum efortul pentru ajungerea în acel punct, deci acel punct e iluzoriu, impropriu, nu-i al meu, nu-i al meu nici în orizontul devenirii, nici în cel al dorinței” (mă joc cu cuvintele pentru că mă distrează, dar există sens aici). În orice caz, e ușor să zici așa când te raportezi la un cel puțin aparent adevăr despre oameni (îmi vine să râd, există adevăr despre oameni în ceea ce privește situația sau situațiile existențiale? râdeți și voi cu mine? aș cunoaște câteva entități care ar zâmbi mai degrabă amar -chiar un alter ego…) E ușor, dar nu e neapărat bine… uit’ cum folosesc eu cuvinte mari cu autoritatea amatorului! Continue reading

însemnări despre existență

tag-timeCred că fiecare dintre noi se întreabă într-un anumit moment al vieții dacă drumul ales e cel bun. Fără să dramatizez, cred că sunt printre noi oameni care se întreabă asta întotdeauna… Nu știu dacă există răspunsuri corecte în această direcție. Nu vreau să cad într-un relativism absolut (în fond, asta ar putea fi o sursă îngrozitoare de neliniști existențiale), dar se poate  ca o perspectivă în această direcție să-i ajute pe unii dintre cei care se întreabă adesea dacă calea pe care au ales-o este una bună. Nu vă agitați, vorbesc întotdeauna despre mine. Accidental (sau incidental) însă, s-ar putea să vorbesc și despre alții/altcineva/unii dintre voi.

Continue reading

Solanin

tumblr_mjtcsc9yvw1s00ahzo1_500Nu știu câți dintre voi sunt interesați de cultura manga/anime (dintre cei care mai citesc ocazional blogul, bineînțeles) și eu în genere mă feresc a recomanda manga/anime necunoscătorilor. Ai nevoie de un sistem de referință atunci când faci recomandări și e puțin probabil ca recomandările tale să ajungă undeva atunci când nu ai în vedere un sistem de referință corect. În fine, n-o s-o lungesc, de obicei nu fac ceea ce am să fac acum, dar nu mă pot abține. Am citit de curând un manga care, spre marea mea surprindere, pare recomandabil la un public extrem de larg, chiar și pentru neinițiații în lumea artistică japoneză a Manga-ului. Continue reading